pentru fratele meu, Cezar
Noi doi suntem ca două pietre,
eu pe un mal, tu pe un altul,
ne-a despărțit urgia vieții,
n-am fost aproape când asaltul
atâtor griji și-atâtor rele
cercau din drum să te abată,
când poate, neștiut de nimeni,
vărsai o lacrimă curată...
Un biet copil pornit în lume
fără nimic, fără părinți,
doar cu puterea minții tale
ai răzbătut strângând din dinți,
ai strâns în palme suferința
și singur, singur tot mereu,
tu ai luptat...și biruința
îți este, astăzi, fiul tău!
Mi-e dor de tine, frățioare,
de prea mulți ani nu te-am văzut,
sunt piatra care în vâltoare
m-aș arunca, să-ți fiu drept scut!
adina v .
15. 12. 2018
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.