Când vei sosi în astă lume,
Iar trupul tău te va primi,
S-aduci ofrande bucurii,
Pentru minunea de-a trăi.
Când vei fi om, să te-mplinești
Cu orice clipă ce-o clipești.
Să-nfăptuiești, chiar de greșești
Și să-nțelegi că așa crești.
Viața-ţi va pune praguri în cale.
Tu să privești, să iscodești,
Ce e afară şi în urmă.
Sincer cu tine să pășești.
Când vei fi om, să nu lipsesti
Din viața ta pentru povești,
Cu inimi dure, nefirești,
Ce te îndeamnă să privesti
Nepăsător la cine esti.
Când vei fi om, să te aduni
Din nestemate şi tăciuni,
Cercetând oameni răi și buni,
Şi pe înțelepți şi pe nebuni.
Să nu-i scrii sorții rugăciuni,
Că-i ocupată să te îndrume.
Nu blestema, nu te-osândi,
Nu te-njosi pentru cununi.
Când vei fi om, ţine de seamă
Că orice vis are un preț,
Să judeci fără de dispreț
Iar de necaz să nu ai teamă.
Când vei fi om, să-ți amintești,
Un început să nu-l sfârșești
Cu un sfârșit ce-l prelungești
Dacă te prinde că-l privești.
vezi mai multe poezii de: AndreLenoge
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc pentru tipul acordat citirii textului, Adina! Voi cerceta sfaturile circumscrise în analiza oferită.
AndreLenoge (autor)
miercuri, 15 decembrie 2021
Versificație simplă, prea multe verbe la conjunctiv, uneori chiar pe post de rimă, schema rimei e variabilă, de la monorimă la rimă îmbrățișată și la asonanțe, metrica fluctuează.
Succes!
Adina Speranta
joi, 28 octombrie 2021