Năprasnic te-oi iubi în felul meu
Și n-am s-o fac deloc ecleziastic
La fericire fi-vom minereu
să ne-ndreptăm spre-un univers dinastic.
Te-oi săruta-n buchete de trăiri
Și orice por pe pielea ta firavă
îmi fi-va gazda fără răzvrătiri
ce va primi iubirea mea zurbavă.
De-om auzi mirarea unor sfinți
din stelele ce stau în amfiteatru,
c-am îndrăznit frumos, fără arginti,
să renegăm destinul egolatru,
Te-oi apăra cu mângâieri de vis
c-o frondă îmbrăcată în păcate
căci viața fără tine e-un abis
din care să mai ies nici că se poate!
Și poate vom primi un nou accept
canon pentru a noastră îndrăzneală
de-a fi vasali iubirilor din piept
și de-a uita a lumii rânduială.
Te voi iubi, dar nu ca la-nceput
căci voi plusa cu sărutări prin veacuri,
Când acuzați vom fi, ca în trecut,
că, pentru noi, nu mai există leacuri!
vezi mai multe poezii de: blacks
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.