Bărbați englezi, de ce arați
Pentru lorzii care vă doborâți?
De ce țeseți cu trudă și grijă
Hainele bogate pe care le poartă tiranii voștri?
De ce hrăniți, îmbrăcați și salvați,
Din leagăn până în mormânt,
Acei trântori nerecunoscători care ar
Scurgeți-vă transpirația -- ba chiar, vă vor bea sângele?
De ce, albine ale Angliei, făuriți
Multe arme, lanțuri și bici,
Pentru ca acești trântori fără ac să strice
Rodul silit al muncii voastre?
Aveți voi timp liber, confort, calm,
Adăpost, hrană, balsamul blând al iubirii?
Sau ce cumpărați atât de scump
Cu durerea și frica voastră?
Sămânța pe care o semănați o culege altul;
Bogăția pe care o găsiți o păstrează altul;
Hainele pe care le țeseți le poartă altul;
Armele pe care le făuriți le poartă altul.
Semănați sămânță, -- dar nu lăsați niciun tiran să culeagă;
Găsiți bogăție, -- nu lăsați niciun impostor să îngrămădească;
Țeseți robe, -- nu lăsați leneșii să poarte;
Creați arme, ca să vă apărați.
Retrageți-vă în pivnițele, gropile și chiliile voastre;
În săli împodobiți locuiește altul.
De ce scuturați lanțurile pe care le-ați făurit? Vedeți
Oțelul pe care l-ați călit vă privește.
Cu plug, cazma, sapă și război de război,
Trasați-vă mormântul și construiți-vă groapa,
Și țeseți-vă foaia de vânt, până când frumoasa
Anglia vă va fi mormântul!
vezi mai multe poezii de: Percy Bysshe Shelley
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.