- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Țin bine minte ora ce mi-a frânt
Al spiritului somn. Era în Mai
Fără să știu de ce, plângeam călcând
Pe iarba care scânteia. Deodată
Din școală răsunară glasuri, vai !
Ecouri dintr-o lume blestemată,
De dușmani și tirani însângerată !
Strângându-mi pumnii, m-am uitat în jur,
Nu era nimeni ochii să mi-i vadă,
Stropind cu lacrimi mari pământul dur.
Mi-am spus atunci, cu gând fără tăgadă:
Voi fi-nțelept și drept și liber. Jur !
Sunt ostenit de-atâta tiranie.
Nu, nu mai pot priveliștea-i s-o-ndur !”
Și n-am mai plâns, cuprins de-o pace vie
Și plin de hotărâre și tărie !”
Traducerea poemelor Petre Solomon
(1817)
vezi mai multe poezii de: Percy Bysshe Shelley