Ești palid de oboseală
De a urca la cer și a privi pământul,
Rătăcind fără tovarăș
Printre stelele care au o naștere diferită,
Și mereu schimbătoare, precum un ochi lipsit de bucurie
Ce nu găsește niciun obiect demn de constanța sa?
vezi mai multe poezii de: Percy Bysshe Shelley