LUI WILLIAM SHELLEY
Talazurile mării lovesc mereu în plajă
Și barca e plăpândă.
E neagră marea. Norii îi stau la capăt, strajă
Furtuna stă la pândă.
Copil iubit, hai, vino cu mine de îndată
Deși acum, e marea atât de sbuciumată,
Și vântul slobod. Haide să mergem de aici.
Altminteri sclavii legii, neghiobi, mi te-or răpi,
Cum ți-au răpit și sora și fratele cel drag,
Smulgându-i de la tine;
Secatu-le-au surâsul și-al lacrimei șirag,
Sfințite pentru mine.
Din fragedă pruncie robiți unei pustii
Și sângeroase cauze, ei ne vor pomeni
Cu blesteme, pe mine, pe tine, pe-a ta mamă,
Fiindcă suntem liberi și creștem fără teamă.
Copil iubit, hai, vino, un alt copil, o soră
De-a ta, a adormit,
Aproape de-a ta mamă veghind în greaua oră,
Vei fi mai fericit,
Și îi vei da și mamei această fericire
Vei crește sub priveghiu-i de darnică iubire
Și-n depărtata țară, în minunatul loc
Ea îți va fi o bună tovarășă de joc.
Nu te speria, tiranii nu vor domni în veci,
Nici preoții credinței
Strâmbe. Ei stau pe malul acelei ape reci
Pe care-au pus pecetea neființei
Și care-și trage hrana din mii de văi adânci,
Umflându-se năpraznic, cu spume mari la stânci;
Le văd plutind pe apa aceasta - sceptre, săbii,
Ca pe talazul vremii - schelete de corăbii.
Copile drag, nu plânge. Stai colo, liniștit.
Te temi de-aceste ape
Sălbatece, pe care, cu barca am pornit ?
Stai între mama ta, și tatăl tău, aproape
Noi știm ce e furtuna care te înspăimântă
Cu toată grozăvia cu care se-nveșmântă,
E mai puțin haină ca scavii care-au fost
Trimiși să ne-urmărească pe-al mării adăpost.
Această oră fi-va în amintirea ta
Un vis demult uitat.
Curând în aurita Italie vom sta,
Sau în străvechea Grecie - tărâmul minunat
Al oamenilor liberi. Atunci te-oi învăța
Cum să vorbești acestor eroi pe limba lor,
Și plămădi-voi mintea și sufletu-ți ușor
La flacăra științei grecești, ca să te pot
Reboteza c-un nume de vajnic patriot.
(Postumă )
vezi mai multe poezii de: Percy Bysshe Shelley
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.