I
ȘI, asemenea unei doamne muribunde, slabe și palide,
Care se clatină, înfășurată într-un văl subțire,
Din camera ei, condusă de nebunii
Și de slabele rătăciri ale creierului ei care se stinge,
Starea de spirit s-a ridicat în răsăritul întunecat,
O masă albă și fără formă.
II
Ești palid de oboseală
De a urca spre cer și de a privi pământul,
Rătăcind fără tovarăș
Printre stelele care au o naștere diferită,
Și mereu schimbătoare, ca un ochi lipsit de bucurie
Ce nu găsește niciun obiect demn de constanța sa?
vezi mai multe poezii de: Percy Bysshe Shelley
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.