N-aș vrea să fiu rege – e destulă
Durere în a iubi;
Calea spre putere e abruptă și aspră,
Iar furtunile domnesc în înalturi.
N-aș vrea să urc pe tronul imperial;
E clădit pe gheață pe care soarele sorții
O topește în miezul zilei.
Rămâi cu bine, rege; totuși, de-aș fi fost unul,
Grija nu m-ar fi ajuns atât de curând.
De-am fi fost amândoi departe,
Păzind turme în Himalaya!
vezi mai multe poezii de: Percy Bysshe Shelley