Mi-a povestit un călător venit
Dintr-un străvechi meleag; – Două picioare
De piatră-ntr-un deșert am întâlnit.
Alături, în nisip, o față care,
Prin rânjetu-i pe gură-ncremenit
Vădea că al ei sculptor deslușise
Acele patimi, ce-au rămas întregi –
Când inima ce le-a hrănit, murise.
Pe soclu, limpezi, câteva cuvinte:
– Sunt Ozymandis, rege peste regi.
Priviți-mi, oameni, chipul maiestos!
Nimic n-a mai rămas ca mai înainte.
1817
Traducere Petre Solomon
vezi mai multe poezii de: Percy Bysshe Shelley
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.