Ca doi corbi înfometați
Stând la pândă într-un pom
Greu de ani, înverșunați,
Croncănind ca apucați
Când miros vreun hoit de om;
Sau ca două cucuvăi
Ce din țainițele crunte
Taie noaptea cu ochi răi
Când pe cer se sting văpăi
Iară luna se ascunde;
Sau ca doi rechini, pândind
Lângă-o insulă-n Atlantic,
Vreo corabie, vorbind
Despre prada ei, cu jind
Și cu sufletul romantic.
Sunteți dou hulpavi ereți;
Două scorpii sub o stâncă;
Doi lupi crânceni, hrăpăreți;
Doi corbi negri, certăreți;
Două vipere - și încă !
_____________
Poemul vizează doi dintre oamenii politici ai Angliei contemporani lui Shelley; Henry Addington Sidmouth (1757 - 1844) ministru de interne, răspunzător de cele mai crâncene represiuni ale unor revolte muncitorești și Henry - Robert Stewart Castlereagh (1760 - 1822) ministru și unul dintre promotorii ”Sfintei Alianțe” , care s-a sinucis într-un acces de demență tocmai când trebuia să plece la Congresul de la Verona, pe care-l pregătise el însuși.
Traducerea poemelor Petre Solomon
vezi mai multe poezii de: Percy Bysshe Shelley
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.