Nu ridica vălul pictat pe care cei vii
Îl numesc Viață: deși forme ireale-s zugrăvite-n el,
Și doar mimează tot ce-am vrea să credem,
Cu nuanțe-așternute-n van – în spate pândesc Frica
Și Speranța, Destine gemene; ce-și țes mereu
Umbrele peste-o prăpastie oarbă și lugubră.
Am cunoscut pe cineva care-l ridicase – căuta,
Căci inima-i pierdută era blândă, lucruri de iubit,
Dar nu le-a găsit, vai! și nici nu exista ceva
În lume pe care să-l poată aproba.
Prin mulțimea nepăsătoare pășea,
O splendoare printre umbre, o pată luminoasă
Pe acest decor sumbru, un Spirit ce tindea
Spre adevăr și, ca Predicatorul, nu l-a găsit.
vezi mai multe poezii de: Percy Bysshe Shelley
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.