Vai! Nu asta credeam că e viața.
Știam că există crime și oameni răi,
Mizerie și ură; și nici nu speram să trec
Neatins de suferință, prin valea accidentată.
În inima mea am văzut ca într-o oglindă
Inimile altora... Și când
M-am dus printre semenii mei, cu trei arme de aramă
De rezistență calmă mi-am înarmat pieptul slab,
Să suport disprețul, frica și ura, o masă jalnică!
vezi mai multe poezii de: Percy Bysshe Shelley
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.