Perdelele nopţii cad iluzorii;
Umbre-epave se-agaţă de stânci.
Vânturi solare biciuie zorii...
Greu ne începem suişul. Pe brânci!
Ancora zilelor scarmănă-ntruna;
Dinţii de gresii se-nfruptă din mal.
Adevărul, frate bun cu Minciuna,
S-a logodit cu un glob de cristal.
Scapără vatra de multă căldură,
Fruntea-n broboane-i de picuri nomazi...
Ura e dragoste; dragostea-i ură...
Ieri a fost mâine; Mâine e Azi.
Braţe-ncordate bat greu la galere...
Doi şi cu unu fac patru. Şi-i trist!
Cutele vremii se frâng de durere...
Popa citeşte un nou acatist!
(Din vol.: De la Anna la Caiafa)
vezi mai multe poezii de: Adrian Erbiceanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.