Sunt tânăr și- ndrăzneț cu fapta,
Răspund, atunci când mă întrebi,
Am umerii destul de largi
Să port povara multor trebi.
În vijelie ard idei,
Speranța și credința-s țelul,
De vă uitați în ochii mei
Veți înțelege tot misterul
Că vreau, că pot, că sunt cu voi,
Că sunt un vis, că sunt colină,
Că bântuit sunt de tristețea
Ortacilor ce pier în mină,
Că iar și iar mă reîntorc
Pe drumuri lungi, întortocheate,
Că frumusețile, în inimi,
Se vor, acum, pe rând, surpate.
Că mi-a rămas în piele schija
Metalului cioplit din greu,
Nădăjduiesc și eu, cândva,
Să mă prefac în minereu.
Să retrăiesc în calendare,
Fosforescent, în zi de patimi,
Și dinspre dulce spre amar
Să reânnod pierdute datini.
vezi mai multe poezii de: ilie scarlat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.