Peste măsură
Îmi surâde ideea de-a fi un om mai bun,
De oameni răi pământul e plin peste măsură,
Râde universul de noi ca un nebun,
Când regii merg pe jos iar proștii în trăsură.
Iar proștii din trăsură,
Sunt prosti peste măsură.
Mă-nclin în fața celor cu inima deschisă,
Nu încercați voi oare să-mi smulgeți un cuvânt ?
Dar pentru cei ascunși, sunt sabie aprinsă,
Si-un fulger care cade si piere în pământ.
Din liniștea uitării,
Eu pier în largul mării.
Întunecați sunt ochii acelor care-n viață,
Își risipesc iubirea pe lucruri de nimic,
Si drumul lor e-o clipă învăluită-n ceață,
Iar zâmbetul lor fals e doar de suprafață
Își risipesc iubirea,
Pe lucruri de nimic.
În lumea asta mare sunt omul cel mai mic.
M Horlaci 23/10/16.
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc mult!
M Horlaci (autor)
miercuri, 26 octombrie 2016
Te pricepi să scrii frumos şi transmiţi emoţia ta şi altora.
Mari
miercuri, 26 octombrie 2016