Gândul omului era un curcubeu
melodiile sale ridicau sate orașe hrăneau
făpturile pământului
istoria se retrage din pagini
memoria îmbrățișează culoarea apei
semnalele pier în depărtare
și piatra ia forma placentei
în ea gestează o pasăre fără aripi
viitoarea cumnată a infernului
vezi mai multe poezii de: Petre Stoica
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.