Ştiu bine că nu mă înşeală educaţia estetică:
acolo pe cerul întunecat al dulapului
păianjeni foarte somnoroşi scârbe păroase
citesc ziare vechi două-trei le-ajung
pentru-o noapte din atâta trudă numai
ies fire plase viclene sau pânze acoperind
ultimul strop de lumină furişată
în cearcănul îngerului de ghips de fapt
singura fiinţă vie printre atâţia morţi
care totuşi umblă fac mulţi copii
şi mănâncă fructe ieftine
vezi mai multe poezii de: Petre Stoica