La plecare Van Gogh a lăsat aprinsă
lampa aceea neagră pe masă așadar
spațiul meu rămâne neschimbat viețuiește
cu fluturii lângă pâinea gloriei uscată
curând voi mânca o pereche de ardei
și o roșie luminoasă ca inima vieții
la sărbătoarea morții mele desigur
vezi mai multe poezii de: Petre Stoica
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.