Oare când a eşuat această navă spuneţi-mi
încă i se vede capul de cocoş de la prora
era o maşină de călcat alimentată cu jar
trecea imperială pe marea rufelor albă
pavilionul cu volănaşe adia în briza venind
din grădina mătasea valsa cu libelula-n veranda
nimic nu sugera furtunile modei din zare
când eşuase nava când o aruncase-n ungher
talazul vieţii tace amiralul beznei păianjenul
şi maşina de călcat se scufundă încet
în adâncimile de rugină în memoria timpului
discret absorbindu-ne
vezi mai multe poezii de: Petre Stoica
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.