Trupul tău curge printre mâinile mele,
se revarsă ca un dulce rău de semințe.
Și trupul tău mă inundă
cu sânge și soare, și ziua mea
iese din întuneric de iarnă
și sparge piatra, înflorind-o.
Și toate rădăcinile vieții mele
te beau prin guri în continuă naștere
până când pământul mi-e plin
și-un nou anotimp
mă vestește.
vezi mai multe poezii de: Petre Stoica
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.