Viața - Petre Stoica
Adăugat de: Adina Speranta

Strugurii se tescuiesc. Curge viață și miere.
Albinele cad în mustul dulce:
această jertfă viața lor scurtă o cere.
Fata privește. Peste creștetul ei se lasă gutui
mici ciopote luminoase. Le culege.
Ele nu sună. Cad surd în șuștare.
Inima bate. Bate inima ascunsă
sub sânul cald, ca-n palmă o vrabie,
Belșugul curge în soare și tăcere.

Seara se lasă, rece ca o sabie.