Petrică
Ce șireată-i luna asta
Parcă este, parcă nu e
L-a trăsnit pe-un biet năpasta
Ca la dânsa să se suie
Cocoțat pe-o turlă veche
Stă ca mâța, n-are frică
Luna-i suflă l-a ureche:
" Hai odată, sari, Petrică
Si-a sărit atât de tare
Omul nostru-aviator
Ca ajuns într-o salvare
Fără Dinți, făr' de-un picior
Miez de noapte, soața-i vine
Lasă colb în urma ei
- Ce te-holbezi așa la mine
Ți-am zis noaptea să nu bei.
M Horlaci
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Ori Petrică, ori Ionică
Orice sat are o clică
De bărbați "adevărați"
Ce prin craşme-s des plecați...
Ce să-i faci ? Aşa sunt unii:
"Afumați" stăpani ai lumii! :))
Ina M.
luni, 29 august 2016
Dar Petrică fără frică
Iar se duce cu Ionică
L-a o bere, mică, mică
S-apoi una mare, mare
Că afară-i cald si-i soare
Numai bine de plimbare
De nu iar trece prin cap
Să se suie în copac
Peste drum, spitalu-i mare
E dotat cu o parcare
Si mai spun cu siguranță
C-are si o ambulanță :)))
M Horlaci (autor)
luni, 29 august 2016
Veselă şi jucăuşă
Poezia este-o uşă
Ce-ai deschis-o către sat,
Să vedem cu a plecat
Spre oraş, intr-o salvare,
Cel ce mintea n-o mai are!
:))
Ina M.
duminică, 28 august 2016