Trimestrial, mă iau banii la refec:
“De ce ne laşi necheltuiţi, aşa fără temei?
Reprezentam tot ce n-ai avut, bunuri şi femei.
Ȋncă le poţi avea dacă semnezi un cec”.
Privesc în juru-mi să văd ce fac pe strada mea
Vecinii care nu ţin, desigur, banii la saltea:
Toţi au maşină nouă şi-s la a doua soaţă.
Este clar, banii au un cuvânt de spus în viaţă.
Ba, chiar mai multe, dacă cineva întreabă,
Nu poţi să fii veşnic tânăr — iar chestia asta doare —
Şi-,oricât strângi şurubul, e doar aflare-n treabă,
Banii strânşi ajung doar pentru colac şi lumânare.
Ascult cum cântă banii. Parcă-aş privi departe
Printr-o fereastră lungă şi-aş vedea într-o parte
Gunoaie pe rigolă şi-n cealaltă biserica, pe contrasens.
E ceva trist şi urgent în jurul meu. Intens.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Philip Larkin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.