Copacii înfrunzesc – şi o fac mereu
Ca şi cum ceva tocmai a fost spus;
Muguri relaxați se desfac pe ramuri sus,
Verdele lor respiră tristețe, plumb, somn greu.
Oare fiindcă renasc și știu cum timpul să înfrunte,
Iar noi îmbătrânim? Nu, şi ei au ziua lor de-apoi.
Trucul anual de-a se prezenta drept noi
E-ncrustat adânc în codul lor ascuns într-un grăunte.
Şi, totuşi, acei muguri încrederii tovarăşi,
Revenind în fiecare Mai, plini de pasiune!
Anul care-a trecut e mort, par ei a spune,
Tu, mereu tânăr, ia-o de la capăt, iar şi iarăşi …
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Philip Larkin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.