Stau pe-un strat de paie după sticla transparentă,
Pitite printre cotoare, boluri mirosind a clor…
Fără umbră, fără iarbă, într-o somnolenţă-atentă –
Mamă, ia unul acasă să-l păstrăm în dormitor.
Jucăriile cu viaţă-s ceva nou – dar, iată,
Se uzează prea curând, parcă-ar fi roase de carii.
Vai, pregăteşte o cutie, pregăteşte o lopată –
Mamă, astăzi ne jucăm de-a plânsul la funeralii.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Philip Larkin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.