Perspectiva, de la nivelul cincizeci în jos,
Este splendidă – scrie-alpinistul în album;
Aşa că, supraponderal şi alunecos,
Ȋntorc capul pentru-a revedea-acel drum
Şi-acea perioadă parcurse până-acum.
Ȋn loc de şesuri şi piscuri cu nea,
Sau lanuri de flori fluturând batiste,
Drumul se frânge chiar în faţa mea
Şi se pierde în ceţuri nihiliste.
Perspectiva încetează să mai existe.
Unde a dispărut – o viaţă de om?
Caută-mă. Ce-a rămas e umbră pe ape.
Fără copii şi nevastă, eul monocrom
Este capabil sa vadă ultimele etape:
Atât de implacabile. Atât de aproape.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Philip Larkin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.