Vorbitul în pat ar trebui să fie floare la ureche
Pentru cei care dorm de-amar de vreme-alături :
Efigia a două persoane-apropiate şi oneste.
Totuşi, din ce în ce mai mult, timpul se scurge-n tăcere.
Neliniştit şi discontinuu, vântul dincolo de ferestre
Adună şi dispersează nori de culoare gri-murdar
Şi oraşe întunecate se înalţă deasupra zării.
Nimănui nu-i pasă de noi. Nu ne este clar
De ce la această distanţă unică de singurătate
Devine tot mai dificil să găsim cuvinte
Care să fie-n acelaşi timp şi tandre şi adevărate,
Sau şi crude şi neadevărate.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Philip Larkin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.