E noapte, e rece și mintea-mi e-ntunecată,
ai plecat și mi-ai luat speranța toată,
m-ai lasat cu ecoul cuvintelor reci,
te rog să nu mai vii, să nu mai treci,
farmecul tău va trece cu noaptea,
dar nu las să vină la mine moartea.
Vorbele tale au culoarea sufletului tău,
sunt crude și negre ca părul tău.
Am dat deoparte multe amintiri frumoase,
voiam să-ți colorez timpul cu lucruri faimoase,
strig acum disperat după visele mele
și vine-un suflet blând cu murmur de plăcere,
mă prinde și-mi pregătește a mea plecare,
și mă dezleagă de căile tale reci, cu multă plăcere.
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.