Cine eşti?
Mă întreabă piatra
în trecerea unui pas
peste o secundă
de dor.
Cine ai vrea să fiu?
Mă joc, repede,
cu alunecarea unei idei
peste un zâmbet
de drag.
M-a privit un timp,
apoi mi-a spus totul
într-o singură tăcere:
fii câte puţin
din tot ce-ţi place să fii,
neîntrerupt,
în fiecare pas,
câte o zi...
vezi mai multe poezii de: adina coltea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
îmi place, îmi place joaca :) şi ideea de pietre ca avere.
andrei, şi cuvintele tale sunt un fel de astfel de pietre, ce nu tac aşa de frumos...
adina coltea (autor)
sâmbătă, 22 august 2015
Pietrele nu tac,
Pietrele nu zac,
De le-arunci in lac
Cercuri se desfac,
In unde-ti vorbesc
Si-ti marturisesc
Despre-a ta putere...
Pietrele-s avere.
Mi-ai starnit joaca si am aruncat si eu o piatra :)
Ai scris minunat , ca de obicei. Nu pot sa nu remarc afinitatea ta pentru invocarea zambetelor, chiar si atunci cand poezia ta este... impietrita :)
andreionthepoetry
vineri, 21 august 2015
în fiecare pas, câte o zi... câte un pic din tot ce-mi place... promit, stomff!
mirela, zi de zi...
cu voi alături, e o nerăbdare de a fi!
adina coltea (autor)
vineri, 21 august 2015
Fii tu însăți și ne încântă zi de zi, cu astfel de poezii.
mirimirela
vineri, 21 august 2015
Da , in fiecare pas , cate o zi , fii cine iti place sa fii si ramai placuta elor din jur cu astfel de versuri.
stomff
vineri, 21 august 2015