Nici glas, nici chip, nici umbră, nici parfum!
Lumină doar, un fel de auroră
Țânjind să-și afle,-n întuneric, drum,
Se mlădia pe timp, necursă oră.
S-a rătăcit la margine de vise
Cotloane-ntunecate pretutindeni,
Foșniri încremenite-ntre armindeni,
Nezborul unor aripi noi, ucise.
Crescută-n el, acum se întrevede,
Apoi l-a frânt cu aspră folosință!
Nu mai e unic, chiar de o precede
Lumina este noua conștiință.
O primă rază risipește ceața,
Pe cazna lui se țese dimineața.
Volumul PASTELURI CAPTIVE (în sonet)
Editura CORESI, iunie 2026
Partea I. GENEZĂ
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.