Eu nu mai cred ceasornicul oprit
Pe axa polilor acestei clipe.
O tinerețe am și vreau să țipe
Din pieptul meu bătrân și amuțit.
Întreagă și senină o-ntrevăd,
O simt când pune tâmplei argintate
Triumful rătăcirii parfumate
Prin aburi de magie și prăpăd.
Cu dangătele clopotului ei
Mă va surzi în fața amăgirii
Și-mi va ciupi câte o strună-a firii
Să o elibereze din condei.
Atunci, o-ntoarcere în mine-aș fi,
Cu volta unui pas care mă place,
Mă caută, mă-nșiră, mă desface
În sensul lui "a naște" și-"a jertfi".
Prea tânără să fiu un instrument
Și prea bătrână să mai fiu arcușul,
Aș regăsi și valea, și urcușul
Plăcerii de-a fi voce un moment.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.