De-o vreme plouă-n sufletu-omenirii
Iar câmpurile sunt precum o junglă.
Abandonate-n numele iubirii
Le știm de-acum prin sunetul de buglă.
Și toți călcăm pământul zi și noapte,
Că-i dătător de viață pe vecie.
Un pui de cuc ce s-a ascuns de moarte,
Se pierde astfel în sălbăticie!
Lăsăm s-apună umbra peste dealuri
Și spintecam cu ochii adevărul...
Rostind în minte zeci de idealuri,
Nepăsători la cât de negru-i mărul.
În glia sfântă nu există pace
Războiul de-avuție tot persistă.
Iertarea și credința nu ne place,
Iar dragostea de casă-i tot mai tristă.
Plecam din plaiul sfânt privind punguța,
Lăsând în urmă lacrima subtilă.
Bătrânii noștri și-au lăsat căsuța,
În mâna celui orb și fără milă!
Georgian Ionuț Zamfira 28.08.2021
vezi mai multe poezii de: Ionutz21
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.