Pe mirişti se împleticea ploaia
Ca o pasăre beată și amețită.
Suveici de vânturi uscăţive
Depănau fuioare din covoarele
Aripilor prăfuite de fluturi.
Şi se aprindeau zările de văpaie
În huceaguri de purpură
Și pe tipsia de aur a miriştiei
Prin zăvoaiele râurilor Fox
Cu fişti de fulgere pleznind
Furtuna s-a întors furibundă
Pe vălătug învălmășit de nori,
Frânghii de şerpi încolăciți
În culcușuri răvăşite de neguri.
Ṣi peste timpanele lacurilor
Peste țărmurile de nisipuri
Dezvelite de palele de vânt
Se descărcau asurzitor tunetele.
Pe prundișul alb al râurilor
Treceau femeile desculţe
Ulcioare de lut arămiu
Ars în cuptoarele verii.
Cochiliile melcilor de calcar
Pocneau în jerăgaiul torid
De sub cuptoarele dunelor
Și capacele scoicilor plesneau
Sub dogoarea nisipului încins.
Apoi prin orașul vânturilor
A trecut repede ploaia
Ca lumina grăbită spre seară.
Și vântul s-a stins apoi
Și a rămas doar o adiere
Legănȃnd pămătuful trestiilor
De la malurile lagunei.
Și se limpezea orizontul
Și departe în zare se vedea
Conturul arcuit al țărmurilor
Ridicȃndu-se din cioburile
Oglinzilor sparte ale valurilor.
Și în reveneala brizei
Peste arină au năvălit
Îmbulzindu-se valurile
Și refluxul te-a neliniștit
Și ți-ai amânat plecarea.
Amețite de gustul amar
Din bășicile ploii de vară
Egretele violete se trezeau
Tresărind din picoteală.
Furtuni de aripi de pescăruși
Dănțuiau agitate în larg
Tulburând liniştea brizei.
Și în borta abisală a lacului
Se decantau undele de lumină
Topită ȋn alambicul soarelui
Dogoritor al amiezei de vară.
Un tunet prelung s-a auzit
Departe peste întinderile apelor
Ecou târziu al străfulgerărilor
Care luminase orizonturile.
Zornic zburătoarele se întorceau
Iarăși în toropeala zilei de vară
La țărmul de nisip ca aurul topit
În lagunele sclipind ca argintul.
Florile îngălbenite de muşeţel
Coronițe aurii ale soarelui
De amiază luminau pajiștile
Izlazurilor şi ale vâlcelelor.
Spicele din lan se aplecau greoaie
Făceau mătănii până la pământ,
Frânghii negre de furnici ameţite
Sunau din surle şi trâmbiţe
Vestind că peste țarinile aprinse
Se va năpusti în curând din senin
Dezlănţuită și furioasă furtuna.
vezi mai multe poezii de: marin.mihalache