Ploaia nu îmi
Ploaia nu îmi mai priește
Și nici picurii de apă
Fața ce îmi năucește
Când vântu-ncepe să bată
Vreau o liniște măruntă
Fința însumi să-mi surprindă
Căci e vremea azi căruntă
Mâna să nu-mi mai întindă
Tot e alb— afară-n jur
Căci a nins dar nu mai bate
Vântu-n mersul lui cel pur
Nici pe aproape nici departe
A rămas pe dinafară
Ploaia cu toți stropii ei
Amintire să ne pară
Însă plină de idei
27-11-2015 Cluj—Napoca
vezi mai multe poezii de: Ioan Daniel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.