Cade ploaia pe hotar
Și pe pomii desfrunziți
De pe-al vremii stăvilar
Chiar pe apele cuminți
Cade ploaia iar pe geamuri
Mai mult pe acoperiș
Răsfirată printre ramuri
Și-al pădurilor desiș
Vine ploaia— bate vântul
Și furtuna e aici
De se-ntunecă pământul
De al vremii aspre bici
Gem și belțile de stropi
Care cad din vijelie
Umplând groapă după gropi
Pe întinderea pustie
S-a răcit și e aproape
Să înghețe tot în jur
Împletită-i ziua-n ape
Și chiar aeru-i mai pur
Vrem și noi un suflet pur
O Părinte ce ne dai
S-avem ochi ca tot din jur
Să ne fie un colț de rai
Fă-ne Isus azi o ploaie
De iubire și-ndurare
Sus la nuntă în odaie
Să-ți cântăm Numele mare
24-11-2015 Mănăștur
vezi mai multe poezii de: Ioan Daniel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.