Într-o zi de toamnă- apar
Norii ce- aduc ploaia rece
Și aceștia nu dispar,
Printre ei vântul nu trece.
Oglindind crengile goale
Bălțile tremură umbre,
Caută-în priviri o cale
Să alunge gânduri sumbre.
Frunze moarte descompun
Zilele ce se anunță
Ca un numitor comun
La a vremii reci putință .
Ploaia rece lacrimi strânge
Pe mormintele de frunze,
Vântul aspru ne convinge
Să mușcăm tristeți din buze.
Zgribuliți ne avântăm
Cu picioarele-înghețate
Peste bălți și înotăm
Printre fețe supărate.
Mâinile strânse în pumn
Se îndeasă- n buzunare
Și așteaptă- al vremii semn
Ca să scape din strânsoare.
Biciuite de tristețe
Fețele văzute- n bălți
Sunt a sufletelor zdrențe,
Mohorâte pale minți.
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.