Ploaie - Dunare
Poezie adăugată de: Dunare

marți, 17 noiembrie 2020

... şi ploaia tot cade
Pe umerii mei;
Pe gene, pe buze
Se-adună stropi grei

Şi pleoapele-încet,
Ca-n somn se apleacă,
Şi ochii în umbră
Vor să mi-i treacă.

Nu simt nici că stau
Nu simt nici că sunt;
Sunt ploaie şi încă
Sunt şi pământ;

.. şi oameni grăbiţi,
Peste sufletul meu
Pasul şi-l trec,
Şi pasul li-i greu...

vezi mai multe poezii de: Dunare