Și plouă, plouă, plouă, plouă,
Mărunt și des, degrabă vouă
Vi se deschid umbrele triste
De timp pierdut printre reviste.
Sub streșini, sufletele voastre
Nu mai privesc cu jind spre astre,
Nori cenușii le stau în cale
Și fiecare se prăvale…
La geam privirile se-ndreaptă,
Ploaia măruntă vă deșteaptă
Din mahmureala de minciună...
Nici un cuvânt n-o să se spună!
Doar ploaia vă mai spală gânduri,
Tot ea așterne rânduri, rânduri
De adevăruri pe hârtie…
Ați fost morți-vii, acum o ploaie
Trezește-n voi tristeți-pâraie;
Simțiți ce simte o potaie?
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc, Agafia! Așa am simțit! Cu drag,
Ina M. (autor)
miercuri, 21 iunie 2017
Interesant mod de percepe ploaia ca moment al "desteptarii". Felicitari!
Agafia
miercuri, 21 iunie 2017
Mulțumesc, Mona!
Ploi căzute zile-n șir
Leagă noduri pe un fir
Și aduc în suflet plumb,
Ne pun pe cap câte-un nimb
De întunecate gânduri,
Pe hârtie, triste rânduri...
Ducă-se dar ploile
În toamne și oile
Să le numărăm la stână,
Vara, vremea fie bună!
Ina M. (autor)
luni, 19 iunie 2017
Trista dar am citit-o cu interes
MONA
luni, 19 iunie 2017