Pășesc noaptea pe cărări ascunse între stele,
Ziua rătăcesc pe drumurile ascunse la vedere,
Gândurile-mi sunt negre, bolnave pline de durere,
Va veni și ziua-n care o să-mi iau la revedere....
Voi pleca și nimeni n-o să știe,
În spate cărarea îmi va fi pustie,
În față sfârșitul inevitabil,
Să mă-ntorc puțin probabil........
Nu mai suport,
Nu mai rezist,
Deja sunt mort,
Doar că încă exist.......
Poate-n altă viață o să fiu mai optimist,
Poate-n altă viață o s-am tot ce mi-am dorit,
Poate-n astă viață mi-e interzis să fiu fericit,
Vreau să mor chiar dacă cu durerea m-am obișnuit.....
vezi mai multe poezii de: Dinu Nistor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Voi poeți ai României
Ce aveți lire cu har
Puneti capăt poeziei
Ce vă mistuie-n zadar
Încheiați azi legământul
Ca să fiți plini de avânt,
Cu Măria -Sa ,Cuvântul,
Ce-a-nvins moartea pe Pământ.
Si sa fiti vizionarii
Vremilor ce vor veni;
Tăind brazde ca plugarii
Pentru holda ce-o ncolti !
Sus privirea către ceruri
Nu vă mai lăsați robiți,
De-ale tenebrelor geruri
De vreți să fiți fericiți.
SAlecsandru
duminică, 08 septembrie 2024