La festivalul cărnii cu uși baricadate
se-ntinde marea șleahtă a celor fără neam,
acolo, pe hârtie se vinde inc-un frate,
din scriptele străine se șterge ce aveam.
Se-ntinde ca rugina stihia migratoare,
cuprinde iar pământul în brațe de oțel
și Nistrul se întoarce urlând către izvoare,
un pod de flori se rupe și lacrimi cad din cer.
Spre festivalul cărnii privim cu-nfrigurare
cuprinși de indignare, și totuși, suntem muți,
se licitează până și cripte funerare,
strămoșii noștri, astăzi, uitați sunt! și vânduți!
adina v.
15.06.2019
Pentru Moldova!
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc mult, Dănuța, Estera :)
Îmbrățișări cu drag! :)
Adina Speranta (autor)
luni, 29 iulie 2019
Subscriu , o poezie minunatã
estera
luni, 29 iulie 2019
Un pod de flori si o lacrima tarzie...pentru Moldova..
O poezie minunata..felicitari,Adina..
danab
duminică, 28 iulie 2019