Podul
Mă simt pod peste un râu
Care curge spre izvor,
Pod de lemn și de nădejde,
De tristețe și de dor.
În pilonii grei, m-apasă
Pașii celui care trece
Numai pasul tău subțire
Astăzi nu mă mai petrece.
S-a uscat sub mine prundul
Și cu salcia, bătrâna,
Ai plecat și după tine
N-a rămas decât furtuna.
Mal de mal, pe zi ce trece,
Se desparte ne-ncetat
Am ajuns un pod ce leagă
Două margini de păcat.
Am fost pod peste oceane,
Am fost pod peste ruine
Poduri multe, peste toate,
Niciun pod până la tine.
vezi mai multe poezii de: Florin Pindaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.