Din care zodiac te-a rupt Atlas
Când prăvălit pe-un umăr i-a fost cerul,
În care-ozon te-a conținut eterul
Ca zbor să fii, și salt în hău, și pas?
Te uită cum scufunzi în noi chemări
Apoi ne risipești în vânt, iubire!
Pierduți în dalba ta nemărginire,
Suntem drumeții celor patru zări.
Ești prea grăbită între zori și-amurg,
Pe-o cale-n care inima străbate
Suspinul răsuflării-ntretăiate,
În cel mai 'nalt și mai poetic burg.
Hoinară-n cel mai fără vârstă timp,
Ia chipul unor veșnice-nceputuri
Și ninge des secundele cu fluturi,
Ca spumele de nori peste Olimp!
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.