Cu gura mea, care-a mușcat,
Din sânul tău, cel alb și greu
Și cum tu îmi sopteai mereu:
- Esti amuzant!
Și nu furasem, chiar deloc,
Eu zi de zi mă închinam,
Dar vezi, cu ochiul meu de foc,
Te fermecam.
Prin crânguri, gări și stații mari,
Am hoinărit, fugar mereu,
Și fiecare fata ce-o-ntâlneam -
Zâmbea cu greu.
Din când în când, și tot mai des,
Aflam câte ceva, cate vreo veste,
Ce tot la tine mă ducea,
Tristă poveste...
vezi mai multe poezii de: tiberiuvizitiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.