Poem VII

Tu ești pentru mine ca o sărbătoare -
Ca o Duminica Mare.

Tu simți tot dinadins -


Poem VI

Ca viermii ce tăbară într-un hoit din șanțuri -
Așa m-ai prins, frumoaso, în ale tale lanțuri,

Ai pus sărutul tău cu spurcăciunea,


Poem V

Precum puii de căprioară - fiecare la cuibul lui;
Tot așa și eu, iubito, mă apropii de brațele tale mici...
Bucuros că te am, calc din nou în același loc
În care ai pășit și tu,


Poem IV

Dar spune-mi tu, femeia, când pune gheara-i aspră.
E cale de întors, să nu te pedepsească?

Se cade, în tăcere, ca sclavii în frânghie


Poem III

Să ne-ntâlnim, frumoaso,
La margine de doruri
Și să-ți presar pe spate
Săruturi și amoruri,


Poem II

Să nu aud de despărțire, nici de-ntinare să n-aud,
Tot ce a fost atunci, pesemne, ca frunza-n vânturi s-a pierdut?

Și se mai spune, înc-o vreme, s-a depărtat, pe veci, e dusă,


Poem I

Cu gura mea, care-a mușcat,
Din sânul tău, cel alb și greu
Și cum tu îmi sopteai mereu:
- Esti amuzant!