Să nu aud de despărțire, nici de-ntinare să n-aud,
Tot ce a fost atunci, pesemne, ca frunza-n vânturi s-a pierdut?
Și se mai spune, înc-o vreme, s-a depărtat, pe veci, e dusă,
Nimic acuma n-o încântă, chiar între stele de-ar fi pusă.
Iubirea, eu o cred asemeni, ca vine-pleacă deseori -
Un fapt drăcesc, ce te omoară, sau poate-o zi de sărbători...
vezi mai multe poezii de: tiberiuvizitiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.