era o zi din cele cu flori de gheață în inimă
și ea privea cum copacii își rup crengile
din fiecare rană picura ceva asemănător
muzicii
nu înțelegea această risipă
nici volutele poeziei
nici moartea care se apropia
nici infinitul care nu răspunde la nicio întrebare
iarna trupului o strângea în brațe tot mai mult
până la ultima răsuflare
refuzată
5.01.2023
adina v.
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.