...trecut prin fuzelajul simțirii, laborioasă oglindire a sinelui, forță revelată-n răsfrângeri...
- este limbajul remanent al emoției,în planuri palpabile, mereu și mereu altele...
- poetul, rămâne în urmă, modest - cu revolta profunzimii reprezentărilor, într-un joc ce suportă cioburile
marginale, îngroșate de argumente letale - sprijinit de lianele dorului...
- însoțitor polimorf - materializări mutilante de boți și talanți, ce-l devoră!...
vezi mai multe poezii de: maria podari
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.