Eu presimt Poezia de aur
Cum din toamne ne vine încoace
Și în peșteri un minotaur
Bezna prozelor sale își tace.
Freamăt verde adie ca gânduri
Prin frunziș glăsuindu-le-n rime,
Iară cârduri scriu versului rânduri
Să le ducă în locuri sublime.
Armăsari cu-auriile coame
Bat copitele de promoroacă
Și-n privirea lor coaptă de poame
Vântul beat cătătura-și îneacă.
Dealul poartă un drum-cobiliță
Ducând apa la poduri în vale,
Argintarea de dumitriță*
O aștept să m-aștepte în cale.
Încă frunze nu cad întristate,
Încă-s proaspete-n raze de Soare,
Însă văd cum porniră departe
Să vâslească aripi de cocoare.
Știu pe jos legănarea de horă
Învârtește-n obraji trandafirii,
Pe pământ cum devine-auroră
Malahitul din șoaptele firii.
Mi-am deschis tăinuitul tezaur
Să s-adauge cu bogăție:
Vine iar Poezia de aur
Să ne fie în inimă vie.
*Dumitriță - crizantemă
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu