Poezia e sufletul poetului
Ce mângâie hârtia cu șoapte de dor,
Rostite cu vârful penelului
În versuri ce poate-l fac nemuritor.
Poezia este ca vântul
Care suflă în corabia sufletului
Tălmăcindu-i cuvântul
Ce devine asemenea leacului.
Poezia e dulce ca mierea
Sau amară ca fierea uneori
Ea mângâie durerea
Sau îți alungă somnul până-n zori.
Poezia e ca o fecioară
Care se lasă curtată de poet
Cu gândul ca să o ceară
Alene să danseze-un menuet.
Poezia, da, ea poezia
Hrănește spiritul și trupul
Precum pe zei ambrozia
Și te determină să-ai scrupul.
vezi mai multe poezii de: Nelu Preda
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc, Camelia! Drag popasul tău!
Nelu Preda (autor)
sâmbătă, 09 ianuarie 2016
Cât adevăr în versurile tale, Nelu! Ai surprins foarte bine "sufletul poetului", ne regăsim foarte bine în versurile tale! :-)
Camelia Ardelean
sâmbătă, 09 ianuarie 2016
Mă bucur, Felicia! Mulțumesc!
Nelu Preda (autor)
vineri, 08 ianuarie 2016
foarte aprope de sufletul meu
felicia
vineri, 08 ianuarie 2016
Merci, Violeta!
Nelu Preda (autor)
vineri, 08 ianuarie 2016
Pur şi simplu frumos!
violeta_m
vineri, 08 ianuarie 2016
Mulțumesc frumos Rebeca, pentru lectură și apreciere! Te mai aștept pe pagina mea cu drag!
Nelu Preda (autor)
vineri, 08 ianuarie 2016
Superba, iar gandurile deosebit de inspirate !!!
rebeca
vineri, 08 ianuarie 2016
Mulțumesc, Diana!
Nelu Preda (autor)
vineri, 08 ianuarie 2016
Imi place. Felicitari si mult spor in continuare!
Diana07
vineri, 08 ianuarie 2016